Cistita

Vom parcurge diversele stadii ale sănătăţii femeii, verificând cauzele care, favorizează apariţia și recurența cistitei. Vom căuta să identificăm posibilităţile adecvate de prevenire și de tratament al cistitei, atât prin eficiență, cât și prin tolerabilitate. Sugerăm câteva sfaturi practice pe care fiecare femeie va putea să le urmeze, explicând în mod simplu acei termeni medicali care uneori pot crea confuzie.

Simptomele şi cauzele cistitei

Cistita este o inflamaţie a peretelui vezicii urinare adesea cauzată de o infecţie care afectează tractul urinar.

Căile urinare reprezintă un sistem care transportă urina prin intermediul a două canale, ureterele, de la rinichi la vezica urinară, care acționează ca un rezervor. În momentul urinării, urina este expulzată în exterior printr-un alt canal scurt: uretra.


Simptome

  • Dificultate la urinare, urina fiind eliminată prin picurare
  • Durere și arsuri la urinare care persistă chiar și după terminarea micţiunii
  • Durere suprapubiană însoțită de senzaţia negolirii complete a vezicii
  • Nevoie constantă de a urina
  • Uneori prezenţa sângelui în urină
  • Aceste simptome pot fi prezente toate sau parţial și pot fi însoțite de turbiditate a urinei care poate avea un miros neplăcut.

Cistita este de sex feminin?

De ce femeile sunt cele mai afectate?
Cel mai important factor care predispune dobândirea infecției este datorat conformaţiei anatomice diferite a ultimului tract excretor al femeii faţă de cel al bărbaților, uretra. Uretra feminina scurta care măsoară aproximativ 3-4 cm, şi apropierea acesteia de vagin şi de rect constituie factori de risc sporit și o mai mare incidenţă a infecțiilor tractului urinar (ITU) la femei. Din acest motiv, de fapt,bacteriile din intestin pot ajunge la canalul uretral şi de aici pot să urce la vezica urinară.Colonizarea poate fi favorizată de secrețiile prezente în mod normal în vagin.

Mediul vaginal

Dacă pătrunderea bacteriilor în vezică este legată de ascensiunea lor prin uretră, ce rol are mediul vaginal în cistită?

Un mediu vaginal sănătos reprezintă prima linie de apărare împotriva pătrunderii bacteriilor. În condiții normale, în vagin sunt prezente microorganisme (lactobacili) care împiedică dezvoltarea altor bacterii dăunătoare.

Ce este flora vaginală?

Acest termen indică ansamblul de microorganisme care colonizează vaginul și se găsesc în echilibru dinamic atât între ele, cât și cu mediul care le găzduiește (ecosistem).

Flora vaginală variază odată cu vârsta?

Flora vaginală a fetiţelor nu este aceeaşi cu cea a adolescentelor și femeilor adulte și suferă modificări ulterioare, odată cu înaintarea în vârstă. Se presupune că aceste caracteristici variază pe parcursul duratei de viață a femeii în raport cu diferitele faze hormonale.

Hormonii
În ce mod reglează hormonii habitatul vaginal?

Estrogenii realizează, printr-o serie de evenimente al căror scop este acela de a stabili un mediu vaginal acid, condiția ideală pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor care ar putea modifica confortul femeii. Același ciclu menstrual poate afecta acest echilibru. Prin urmare, există momente în viața unei femei în care aceasta este deosebit de vulnerabilă şi expusă unor episoade de cistită care pot apărea în mod recurent.

În cazul în care se întâmplă acest lucru, femeia poate prezenta consecințe psihosociale serioase: stres fizic și mental, limitări în viața socială și profesională, implicații negative în comportamentul sexual, putând ajunge până la renunțare din cauza temerii privind reapariția cistitei ca urmare a contactelor sexuale.

Hormonii au o influenţă inclusiv asupra vezicii?

S-a demonstrat faptul că pentru unele organisme și mai ales pentru Escherichia coli este importantă capacitatea acestora de a adera la mucoasa vezicală pentru a provoca infecţia. Aderenţa bacteriei are loc prin extensiile sale denumite pili sau fimbrii. Capacitatea celulelor vestibulului, vaginului, uretrei de a împiedica aderarea acestor microorganisme variază odată cu modificările hormonale; se pare că este mai accentuată în primele zile ale ciclului menstrual și mai redusă în zilele de ovulaţie. De asemenea, s-a demonstrat că aceeaşi capacitate de apărare scade în stadiile incipiente ale sarcinii și după 65 de ani. Acest lucru ar putea explica de ce cistita la femei apare de multe ori la intervale regulate.

Alţi factori

Respectarea mediului vaginal reprezintă o condiție indispensabilă în cadrul unui proces de prevenire a infecțiilor urinare. Anumite obiceiuri comportamentale care privesc stilul de viață sunt considerate principalii factori de risc responsabili de apariţia cistitei și de creșterea șanselor de recidivă și reinfectare:

Factorii de risc sunt:
  • igiena precară, sexul neprotejat,
  • utilizarea tampoanelor vaginale în timpul menstruației,
  • utilizarea unor săpunuri non-specifice,
  • utilizarea spermicidelor
  • alimentaţie neregulată,
  • tratamentul nespecific cu antibiotice.

Ce se înţelege prin recidivă şi reinfectare?

Prin recidivă se înţelege infecţia ulterioară cauzată de aceleaşi bacterii ca cele precedente.
Prin reinfectare se înțelege o infecție ulterioară determinată de o specie bacteriană diferită.

Dar vezica nu prezintă mecanisme de apărare?

Mecanismele de apărare ale vezicii urinare sunt multiple, dar cele mai importante sunt legate de trei factori.

Primul este reprezentat de substanțele sintetizate chiar de vezică, care formează un strat protector capabil să împiedice aderența bacteriilor patogene la peretele vezicii. Un al doilea mecanism de apărare este legat de prezența în urină a unei proteine ​​produse de rinichi, denumită uromucoid, care captează bacteriile care pot fi expulzate prin urinare. Tocmai micţiunea regulată şi eficientă reprezintă cel de-al treilea factor important de apărare, prin care are loc o spălare continuă a vezicii urinare și a peretelui uretral, prevenind colonizarea bacteriilor patogene. Printre mecanismele de apărare trebuie incluse prezența anticorpilor urinari și aceleași proprietăți antimicrobiene ale urinei (cum ar fi aciditatea). Modificarea acestor factori (toţi sau o parte dintre aceştia) datorită unor cauze externe sau interne (în special predispoziția genetică) creşte expunerea la infecții urinare

sus

Bacteriile responsabile pentru cistită

Cea mai mare parte a infecțiilor necomplicate ale tractului urinar este cauzată de bacterii de origine intestinală. Escherichia coli este cel mai frecvent microorganism și este responsabil de 85% din infecțiile tractului urinar. Sunt frecvente microorganisme de origine intestinală sau care provin din zona genitală externă. Identificarea agentului infectant prin urocultură este importantă pentru diagnostic şi pentru tratament în special la cistitele recidivante, inclusiv pentru a exclude alte condiții patologice ale aparatului urogenital, de natură neinfecțioasă, care pot simula semnele şi simptomele unei infecții urinare.

Ce este bacteriuria?

Prezența semnificativă a bacteriilor în urină, pe care aceasta nu le conține în mod normal, este denumită bacteriurie.La analizarea mostrei de urina, trebuie exclusă contaminarea urinei de către uretră, vagin şi piele.
Bacteriuria semnificativă indică faptul că numărul mare de bacterii exclude contaminarea mostrei de urina.
Bacteriuria persistentă indică, în general, că terapia a fost inadecvată; cea mai frecventă cauză este legată de dezvoltarea de către bacterii a unei rezistențe la antibioticul ales.

Cauzele rezistenței bacteriene

Cele mai probabile cauze sunt:

  • o schemă de tratament neadecvată, motiv pentru care reuşesc să se dezvolte bacterii mai puternice din aceeași specie,
sau
  • prezența simultană a altor bacterii rezistente la antibioticul folosit.

Urocultura

Urina de dimineață, după eliminarea primului jet, este colectată într-un recipient steril. Este necesar ca întreaga zonă să fie spălată corespunzător în prealabil, tehnica de spălare implicând spălarea organelor genitale din faţă spre spate, prin îndepărtarea labiilor mari, pentru a evita ca bacteriile prezente în mod normal să denatureze rezultatul analizei. Proba de urină trebuie să fie dusa imediat la laborator şi nu trebuie lăsat timp îndelungat la temperatura mediului întrucât cei câţiva germeni prezenţi se multiplică iar rezultatul este denaturat.

Sumar de urină pozitiv:

  • Prezență ridicată de leucocite (celule albe), de peste 10.000/ml
  • Prezență ridicată de bacterii
  • Prezență ridicată de hematii (globule roşii)
  • Prezenţă de nitriţi
  • Creşterea pH-ului

sus

Cistita la diferite vârste ale femeii

Cistita la fetiţe
Chiar şi fetiţele pot avea episoade frecvente de cistită. Ascensiunea bacteriilor patogene din uretră este facilitată la această vârstă mai ales de o igienă necorespunzătoare. Este necesar să fie învăţate încă din copilărie să îşi spele organele genitale în mod corect, din față spre spate, și să se obişnuiască cu igiena personală de fiecare dată când utilizează toaleta; ar fi recomandată utilizarea unui săpun uşor acid şi învăţarea acestora să golească vezica în mod regulat, lucru pe care adesea îl neglijează când sunt ocupate cu joaca. Este necesară adoptarea unei alimentaţii corecte pentru a menține constant echilibrul florei intestinale, condiție necesară pentru funcționarea corectă a acesteia.

Cistita la femeile tinere

Cistita necomplicată se observă foarte frecvent la adolescente și la femeile tinere. Cistita este cauzată în 85% din cazuri de Escherichia coli. Simptomele cistitei la femeile tinere sunt cele enumerate mai sus.

Este important să nu se confunde cistita cu vaginita. Vaginitele sunt aproape întotdeauna însoțite de secreții vaginale și, în general, nu prezintă dureri în timpul urinării şi nici durere suprapubiană.

Cauzele cistitei la femeile tinere

Cea mai importantă cauză a cistitei este reprezentată de contactul sexual (de obicei, intervalul de apariție a simptomelor este 24-48 ore). Ascensiunea bacteriană din uretră la vezica urinară este facilitată în mod mecanic de contactul sexual. De asemenea, utilizarea cremelor spermicide poate facilita infecţia deoarece acestea modifică ecosistemul vaginal și permit colonizarea agenţilor patogeni. În cazul în care episoadele se repetă frecvent, ar fi oportună evaluarea partenerului și direcționarea acestuia către teste specifice.
Cistita la femeile tinere poate fi inclusiv bacteriană, legată de microtraumatismul cauzat uretrei de actul sexual, în special atunci când există o lubrifiere scăzută.

Regulile de igienă personală (a se vedea recomandările utile), o alimentație sănătoasă, controalele ginecologice regulate, câteva măsuri de precauție, cum ar fi urinarea imediată după actul sexual pentru eliminarea bacteriilor, pot reduce în mod semnificativ apariția sau reapariția cistitei.

Cistita în timpul sarcinii

Modificările hormonale specifice perioadei de gravidie sunt responsabile de predispoziţia crescută la infecții urinare în timpul sarcinii. Creșterea progesteronului scade tonusul ureterului și uretrei prin modificarea peristaltismului normal. La aceasta se adaugă prezenţa abundentă în urină a unor substraturi nutritive pentru germeni. Bacteriuria asimptomatică este prezentă la 2-8% din femeile gravide; dacă nu este monitorizată, se poate complica cu pielonefrită acută în 15-45% din cazuri.

În timpul sarcinii, infecțiile căilor urinare netratate sunt asociate cu complicaţii materne și fetale grave: avort, greutate redusă a nou-născutului, ruperea prematură a membranelor, naștere prematură.

Cistita la vârsta a treia

Cistitele la femeile în vârstă sunt legate în 75% din cazuri de Escherichia coli, dar și de multe alte specii de bacterii.

Cauzele cistitei la vârsta a treia:
• Modificarea mediului vaginal (atrofie a mucoasei)
• Creșterea riscului de contaminare a uretrei ca urmare a creșterii disfuncţiilor intestinale (constipaţie)
• Diminuarea mecanismelor de apărare proprii ale vezicii urinare
• Diminuarea generală a mecanismelor de apărare

Majoritatea femeilor în vârstă prezintă o bacteriurie asimptomatică (prezența bacteriilor în urină, fără niciun simptom), astfel încât este recomandabil ca înaintea tratamentului cu antibiotice să se îmbunătățească condițiile care o determină:
• îmbunătățirea funcției intestinale (alimentație corectă și activitate fizică)
• îmbunătățirea trofismului organelor genitale externe (terapii topice)
• îmbunătățirea mecanismelor de apărare imunitare

Cistita în timpul menopauzei
Lipsa estrogenilor modifică ecosistemul vaginal, sporind capacitatea de colonizare a bacteriilor la nivel local. Aceleași modificări hormonale determină o scădere a lubrifierii vaginale care, însoțită de o atrofie a mucoaselor, creează condițiile care predispun la vaginite bacteriene sau iritante: poarta de intrare pentru cistite.

Este posibil, de asemenea, ca la această vârstă să fie prezente mici prolapsuri ale vezicii urinare, responsabile de golirea incompletă a urinei. Reziduul postmicţional care rezultă devine responsabil de episoadele repetate de cistită.

În aceste condiții, terapia locală de substituție cu ovule si creme pe bază de estrogen poate favoriza trofismul membranelor mucoase.

Programul de reabilitare a perineului poate îmbunătăți, de asemenea, golirea vezicii.

sus

Diagnostic şi tratament

Prezenţa simptomelor caracteristice nu lasă cu siguranță să treacă neobservat un episod de cistită. În general, primul episod tinde să nu fie complicat. Totuși, este necesară consultarea medicului curant și recontactarea acestuia dacă acest prim episod nu s-a rezolvat cu tratamentul aplicat.

Tratarea corespunzătoare a cistitei încă de la primul episod poate opri ciclul vicios de recidivă. În aceste cazuri, urocultura arată adesea că microorganismul nu a fost complet eradicat sau că a avut loc o nouă infecție de care este responsabil un alt agent patogen. Este întotdeauna foarte important să comunicaţi medicului dumneavoastră câte episoade de cistită aţi suferit în ultimele 12 luni, aceste date fiind esențiale pentru prescrierea tratamentului adecvat.

Tratament medicamentos

Medicația adecvată trebuie să aibă drept scop dispariția dezvoltării bacteriilor în urină, în mod ideal fără efecte secundare majore. În cazul în care bacteriile sunt reduse, dar nu sunt eliminate, aproape sigur va avea loc o recidivă, care nu este altceva decât aceeaşi infecție neeradicată. În mod eronat, s-ar putea folosi în administrări ulterioare același medicament care nu a funcţionat.

Este posibilă şi este oportună preferarea unor terapii diferenţiate şi optimizate pentru bărbați și femei. De altfel, dreptul tuturor la sănătate depinde de respectarea diferențelor care există între femei şi bărbaţi.

În acest caz, este deci esențial să se opteze pentru un antibiotic care să asocieze eficacitatea terapeutică cu respectarea florei bacteriene vaginale, care reprezintă apărarea naturală împotriva dobândirii unei infecții urinare.

Sfaturi utile

Recomandări generale

  • Un aport hidric adecvat zilnic (a se bea cel puțin un litru și jumătate de apă) pentru a favoriza diureza
  • Reglarea funcţiei intestinale
  • Evitarea consumului de alimente și băuturi care pot irita intestinul
  • Utilizarea unei lenjerii intime din fibre naturale, întrucât materialele sintetice pot favoriza iritații ale organelor genitale externe
  • Favorizarea unei urinări regulate (reţinerea urinei timp de mai multe ore poate fi o cauză a predispoziţiei către inflamarea vezicii urinare)

Recomandări speciale:

  • Pentru fetiţe
Învăţarea acestora să îşi spele organele genitale în mod corect, din față spre spate, și obişnuirea acestora cu igiena personală de fiecare dată când utilizează toaleta, obişnuirea acestora să îşi golească vezica urinară în mod regulat.

  • Pentru tinerele şi femeile adulte neaflate în perioada sarcinii
Recurente pot fi tratate din nou cu un ciclu de terapie preventivă pe termen lung, după o sterilizare inițială a urinei. Desigur, trebuie abolită metoda „tratării de unul singur”, fiind necesară consultarea medicului de familie.

  • Pentru femeile gravide
Din cauza riscului crescut al dezvoltării unor afecţiuni renale în această perioadă, se recomandă un screening pentru bacteriurie în timpul sarcinii. Utilizarea unor medicamente nedăunătoare pentru făt necesită și în acest caz sfatul medicului.

În toate cazurile de mai sus se recomandă administrarea unui medicament care să nu dăuneze în niciun fel florei vaginale, aceasta constituind unul din factorii esenţiali de apărare împotriva cistitei la femei.

sus

Glosar

 

Ecosistem: ansamblu de organisme aflate în echilibru dinamic cu mediul și între ele.
Floră vaginală: microorganisme endogene care colonizează vaginul.
Habitat: porțiunea de spațiu, delimitată de anumite structuri, care adăposteşte un ecosistem.
Disurie: dificultate la urinare.
Tenesm: tensiune dureroasă însoțită de senzație de arsură sau de nevoie continuă de a defeca sau urina, resimțită la nivelul anusului sau vezicii urinare.
Nicturie: urinare pe timp de noapte.
Hematurie: eliminarea din uretră de sânge amestecat cu o cantitate mai mare sau mai mică de urină.
Polakiurie: frecvență excesivă a micţiunilor care nu corespunde în mod necesar unei creșteri a volumului de urină.
Microorganism: element unicelular vizibil doar la microscop. Este patogen când este capabil să determine o boală.
Hormon: substanță produsă într-un organ și transportată de sânge la un alt organ căruia îi stimulează creșterea și funcția.
Estrogeni: grup de hormoni secretati mai ales de catre ovar
Progesteron: hormon ovarian a cărui funcție este de a transforma mucoasa uterină pentru a facilita fixarea și dezvoltarea ovulului fertilizat. Necesar pentru evoluția sarcinii.
Escherichia coli: bacil care se găsește în mod normal în intestinul uman și animal, unde trăiește ca un parazit. Nu este patogen în condiții normale, dar în anumite cazuri poate da naștere la diferite afecţiuni.
Leucocite: globulele albe.
Hematii: globulele roşii.
Uretrită: inflamația mucoasei uretrei.
Vaginită: inflamația vaginului.
Chlamydia: bacterie intracelulară (care se multiplică în celulele infectate).
Mycoplasmă: microorganisme intracelulare de dimensiuni foarte mici.
Urocultură: însămânțarea unui mediu de cultură cu o cantitate mică de urină prelevată în mod steril.
Antibiogramă: analiza sensibilităţii bacteriilor prezente într-un anumit material la diferite antibiotice

sus