Vulvovaginite neinfecțioase
Vulvovaginitele de natură neinfecțioasă constituie cel puțin 40% dintre patologiile comune ale tractului genital inferior.
Cauzele care pot determina acest tip de inflamații sunt multe, adesea necunoscute și aproape niciodată diagnosticate. Atunci când este raportată o simptomatologie vulvovaginală, aproape întotdeauna se identifică o substanță toxică infecțioasă. Un numitor comun al acestui tip de afecțiuni este prescrierea de tratamente, topice sau orale, care nu elimină cauza și, prin urmare, nu ameliorează afecțiunea.
Există patru factori principali care expun la un risc major de a dezvolta vulvovaginită de natură neinfecțioasă: contactul sexual (formarea de abraziuni microscopice datorate unei lubrifieri inadecvate ar favoriza pătrunderea agenților externi, sursă posibilă de sensibilizare), obiceiurile de igienă (utilizarea excesivă a săpunurilor intime și spălăturilor vaginale crește semnificativ riscul de a contracta vulvovaginite iritative), îmbrăcămintea (obiceiul de a purta haine foarte strâmte, în special în cazul în care sunt confecționate dintr-un material sintetic, ar contribui la modificarea ecosistemului vaginal făcându-l mai sensibil), factorii psihologici (unele femei cu vulvovaginită recurentă de natură non-infecțioasă duc o viață sexuală nesatisfăcătoare sau se confruntă adesea cu episoade depresive).
Simptome
Simptomele constau de obicei în arsuri și mâncărime, durere și senzație de tensiune și, în cazuri mai severe, se poate observa că orice agent extern este capabil să irite regiunea genitală. La un control se poate observa roșeață și umflarea vulvei (vulvită eritematoasă) însoțită de excoriații și ulcerații. Mai rar, aceste forme pot fi asociate cu apariția unor bule sau vezicule sau ulcere (reacție eritematoasă), afectând uneori inclusiv vaginul. Leucoreea (secreție mucoasă albicioasă adesea definită de către femei drept „scurgeri vaginale”) poate fi prezentă și este lipsită de orice fel de miros.
Adesea, aceste forme de vulvite neinfecțioase au tendința de a apărea din cauza unor tratamente cu antibiotice și/sau antimicotice neadecvate care au un efect de hipersensibilizare a mucoaselor. Astfel, trebuie să se facă o evaluare corectă și amănunțită a istoricului clinic și a obiceiurilor pacientei atunci când se suspectează un proces inflamator de natură infecțioasă. O dată exclusă prezența principalilor agenți infecțioși (Candida albicans, Trichomonas vaginalis și Gardnerella), este esențial un diagnostic corect.
Persistența simptomatologiei însoțită de prezența anumitor stiluri și obiceiuri de viață (utilizarea tampoanelor interne sau protej-slipurilor) trebuie să atragă atenția asupra faptului că poate fi vorba de o formă de hipersensibilitate vaginală la agenții externi. Adesea, femeile care au simptome, au un istoric familial de alergie la agenții de mediu (rinite, astm, conjunctivită) sau alimente (urticarie, angioedem).
Tratament
Tratamentul tuturor acestor forme constă în eliminarea cauzei iritante, alergice, traumatice. Odată ce i se aduce la cunoștință femeii sensibilitatea sa vaginală deosebită la agenți exogeni, aceasta trebuie informată cu privire la comportamentele și obiceiurile de viață corecte, care pot rezolva simptomatologia sa.
Odată eliminat un agent de sensibilizare (atunci când este recunoscut), este esențial la femeile hipersensibile să evite:
- orice stimul iritant: aplicarea vaginală de spray-uri deodorante, parfumuri, săpunuri excesiv de alcaline sau bogate în coloranți, spălături vaginale, creme depilatoare
- obiceiul de a practica o igienă intimă excesivă, care ar putea afecta sistemul imunitar vaginal natural și flora microbiană saprofită
- utilizarea tampoanelor interne: acestea ar trebui înlocuite cu cele externe, de preferință fără „aripioare de protecție”, deoarece materialul adeziv din care sunt realizate este bogat în lipici care se poate dizolva în contact cu transpirația normală și, prin urmare, poate cauza mâncărime și sensibilizare
- utilizarea protej-slipurilor, articolelor de îmbrăcăminte strâmte sau țesăturilor cu ochiuri dese, care nu permit o oxigenare corectă a țesuturilor favorizând stagnarea secrețiilor, precum și posibilitatea suprainfectării, precum și o posibilă sensibilizare la factorii de contact
- se recomandă o igienă intimă și postcoitală atentă dar niciodată exagerată (evitat ca lichidul seminal să rămână mult timp în vagin, din cauza efectului său imunosupresor și capacității sale de a modifica pH-ul)
- se recomandă respectarea regulilor alimentare pentru un regim alimentar corect și echilibrat
- se recomandă purtarea lenjeriei intime din bumbac pur și evitarea folosirii continue a șervețelelor intime deodorante sau a protej-slipurilor.
Se recomandă utilizarea de aplicații sau spălături vaginale pe bază de produse antiseptice și antiinflamatorii, cum ar fi benzidamina. În cazul unor reacții mai severe, cu simptome intense și dureroase, se recomandă împachetări cu comprimate filmate cu acid boric sau soluții 1:20 de acetat de aluminiu. Inclusiv aplicarea locală a unor creme pe bază de corticosteroizi poate determina o regresie rapidă a simptomelor, mai ales în cazul în care forma are o bază alergică. În unele cazuri, dacă este necesar, este posibilă administrarea corticosteroizilor inclusiv pe cale orală.